Georgia Blidar - Georgia Blidar

Hamlet

Continuamos revisando la lista de los 10 libros recomendados de la literatura clásica que deberías conocer. Ahora con uno de los libros William Shakespeare conocido como Hamlet.

La trágica historia de Hamlet, el principe de Dinamarca, o corto: Hamlet, fue escrita en cinco actos por William Shakespeare entre los años 1599 y 1601 con el título original The tragicall historie of Hamlet, prince of Denmark. Shakespeare fue escritor, dramaturgo ingles, nacido en Stratford-upon-Avon en abril de 1564.

No se conoce mucho sobre su infancia y no existe una descipcion escrita sobre como se veía. Sus obras de teatro y sonetos fueron traducidos en casi todos los idiomas del mundo. Se cree, gracias a la semejanza del nombre, que Hamlet fue escrita después de la muerte de Hamnet, de 11 años de edad, uno de los gemelos de W. Shakespeare y de su esposa Anne Hathaway. Se encuentran numerosas leyendas parecida a esta historia de Hamlet, con el tema del heroe loco (hero as fool), puede que el autor se haya inspirado en ellas.

Todos conocemos la frase filosófica a veces adaptada. ¿Ser o no ser? Esa es la cuestión (To be or not to be, that is the question) ella proviene de esta tragedia. Es una pregunta planteada por el protagonista, Hamlet. Otra expresión muy famosa que pertenece al mismo autor y personaje es el resto es silencio (the rest is silence).

Hamlet, príncipe de Dinamarca, el hijo del rey Hamlet, recién difunto, el sobrino del rey Claudius, el hermano de su padre, el actual marido de su madre, la reina Gertrude. Una noche, el fantasma del rey Hamlet aparece y le dice al príncipe que su tío lo asesinó para quedarse con el trono y que tiene que vengarle. Desde entonces el comportamiento del príncipe es distinto buscando vengar a su padre.

Hamlet llega a contratar actores para una obra de teatro donde el rey es envenenado por su rival y cuando su tío Claudius sale del cuarto después de ver la obra, para el príncipe es la confirmación de lo que dijo el fantasma de su padre. Mata a Polonius, el padre de Ophelia pensando que es su tío y su padrastro, no sabía que era él porque estaba escondido por una cortina para escuchar las conversaciones de los dos enamorados.

La manera de escribir de Shakespeare, su estilo es dulce a pesar de que mucho se pierde por la traducción. Basta con leer unas cuantas líneas en ingles para ver como el autor usa las figuras de estilo de manera única. Todas las obras de teatro y sus sonetos son cortos, Hamlet siendo la más larga, con 192 páginas.

Recomiendo este libro por el estilo del autor y por su moraleja: el deseo de venganza trae solo desgracias.

Para adquirir este libro puedes hacer click en la imagen

En Rumano

Recomandare de carte

Tragica poveste a lui Hamlet, prințul Danemarcei, scrisă în cinci acte de către William Shakespeare, undeva între 1599 și 1601, cu titlul original în engleză The tragicall historie of Hamlet, prince of Denmark. Shakespeare a fost un scriitor, dramaturg englez născut la Stratford-upon-Avon în aprilie 1564.

Nu se cunoaște mult despre copilăria lui și nici nu există o descriere scrisă despre cum arăta. Piesele de teatru și sonetele scrise de el au fost traduse în aproape toate limbile vorbite. Se crede, datorită asemănării numelui, că Hamlet a fost scrisă după moartea lui Hamnet, în vârstă de 11 ani, unul dintre gemenii lui W. Shakespeare și a soției sale Anne Hathaway. Se găsesc numeroase legende asemănătoare cu această poveste al lui Hamlet, cu tema eroului nebun (hero as fool), se poate ca autorul să se fi inspirat din ele.

Cu toții cunoaștem fraza filozofică, uneori adaptată: A fi sau a nu fii? Aceasta e întrebarea,(To be or not to be, that is the question) ea provine din această tragedie. E o întrebare pusă de protagonistul Hamlet. O altă expresie foarte faimoasă care aparține aceluiași autor și personaj este: restul e tăcere (the rest is silence).

Hamlet, prinț al Danemarcei, fiul regelui Hamlet, recent decedat, nepotul regelui Claudius, fratele tatălui lui, actualul soț al mamei lui, regina Gertrude. Într-o noapte fantoma regelui Hamlet apare și-i spune prințului că unchiul lui l-a omorât ca să pună mână pe tron și că trebuie să îl răzbune. De atunci comportamentul prințului este diferit căutând să-și răzbune tatăl.

Hamlet angajează actori pentru o piesă de teatru unde regele e otrăvit de rivalul său iar faptul că unchiul lui iese din încăpere după vizionarea piesei de teatru, pentru prinț e o confirmare a ceea ce-i spusese fantoma tatălui. Îl omoară pe Polonius, tatăl Opheliei, crezând că e unchiul lui și tatăl lui vitreg. Nu știa că e el deoarece se ascundea după o perdea ca să asculte conversația celor doi îndrăgostiți.

Felul de a scrie al lui Shakespeare e dulce chiar dacă mult se pierde prin traducere. E de ajuns să citești câteva rânduri în engleză ca să realizezi că felul în care autorul se folosește de figurile de stil e unic. Toate piesele de teatru și sonetele lui sunt scurte, Hamlet fiind cea mai lungă, cu 192 de pagini.

Recomand această carte pentru stilul autorului și pentru învățătura ei: dorința de răzbunare aduce doar nenorociri.

El Cristiano con toda la armadura

El libro que te recomendaré hoy es un libro escrito por un puritano el siglo XVII. Es extenso pero ha sido recomendado por grandes hombres del pasado y del presente. Fue escrito en inglés y fue traducido al Español el año 2011.

Recomendación del libro

Este libro escrito por el puritano William Gurnall, fue publicado en tres volúmenes, en 1655, 1658 y 1662. Tiene como título original The Christian in Complete Armour. El texto está basado en los versículos de Efesios 6:13-17. El autor analiza profundamente cada parte de la armadura con la cual debe estar vestido el cristiano, así como dice la Biblia, para que podáis resistir en el día malo, y habiendo acabado todo estar firmes.¹

Sobre este libro, Charles Spurgeon declaró que no tiene igual y que cada línea está llena de sabiduría.²

Sobre el autor

Sobre Gurnall se sabe muy poco, pero este libro es prueba de su amor por Dios y su Palabra. De lo poco que se sabe es que nació en el año 1616, en la ciudad Lynn, Inglaterra. Fue un excelente estudiante. Como puritano, buscaba servir a Dios de una manera pura, como dice la Biblia, sin agregar o añadir nada. Los puritanos sostenían que el hombre tiene que ser reformado por la gracia del Señor. Consideraban que la persona alcanzada por la gracia de Dios y su perdón, debe mostrar su reconocimiento viviendo una vida humilde y piadosa.

El conocimiento de la Palabra de Dios es primordial

Cualquier cristiano, así como necesita de alimento para el cuerpo, necesita también alimento para su alma. Así como sostiene el autor, el conocimiento de la Palabra de Dios es primordial, no podemos ser cristianos listos para el día malo, para la lucha, si no estamos llenos de la Palabra de Dios. Esto se sostiene a lo largo del libro, dado que está escrito basándose en un texto bíblico. El hecho de que el autor pudo sacar tanto texto de unos cuantos versículos, nos demuestra que era un excelente teólogo, que estudiaba sin cesar la Palabra de Dios y la amaba.

Después de que se nos dice por qué tenemos que estar listos, con la armadura completa y se analiza el carácter de la guerra espiritual, luego hace la radiografía de cada una de las partes de la armadura: la verdad, la coraza de la justicia, el apresto del evangelio de la paz, el escudo de la fe, el yelmo de la salvación, la espada del Espíritu. En cada una de las partes con mucha paciencia, el autor analiza y explica con sabiduría.

El escenario de esta guerra es la misma alma del hombre. No hay neutrales en esta guerra. Todo el mundo está implicado en la lucha, ya sea por Dios contra Satanás o por Satanás contra Dios.³

Gurnall empieza con el título, Llamada a las armas, cualquier cristiano, como buen soldado, no puede ir a la guerra sin armas. Si eres un soldado serio, no coquetees con ninguno de tus deseos inferiores a Cristo y el Cielo.⁴

Lo que se repite en el transcurso del libro es la necesidad y la obligación de los cristianos de conocer la Palabra de Dios, así podremos saber cual es la armadura que necesitamos para esta guerra espiritual, y vistiéndonos con ella, saber que significa y cual es el rol de cada parte, para poder luchar vestidos, preparados para la lucha, hasta el final.

¿Qué opinas de aquel que sale a la batalla con yelmo de bronce, espada de palo y escudo de papel? Darás por sentado que no puede hacer nada al enemigo… sino matarlo de risa.⁵
La cumbre de la fe es creer lo que parece más improbable; y es amor supremo soportar pacientemente el dolor, por amor a Cristo. En esto negamos el razonamiento carnal que disputa contra el poder y la fuerza de Dios.⁶

El Cristiano con toda la armadura - William Gurnall — Para adquirir el libro has clic en la imagen

¹Biblia, Efesios 6:13, RVR 1960.

²El cristiano con toda la armadura de Dios, W. Gurnall, página 5.

³El cristiano con toda la armadura de Dios, W. Gurnall, página 39.

⁴El cristiano con toda la armadura de Dios, W. Gurnall, página 46.

⁵El cristiano con toda la armadura de Dios, W. Gurnall, página 758.

⁶El cristiano con toda la armadura de Dios, W. Gurnall, página 860.

En Rumano

Recomandare de carte

Această carte scrisă de puritanul William Gurnall, a fost publicată în trei volume, în 1655, 1658 și 1662. Are ca titlu original The Christian in Complete Armour. Textul este bazat pe versiculele din Efeseni 6:13-17. Autorul analizează profund fiecare parte a amurii cu care trebuie să fie îmbrăcat orice creștin, după cum spune Biblia, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare după ce veți fi biruit totul.¹

Despre această carte, Charles Spurgeon a declarat că nu are egal și e foarte valoroasă, fiecare linie e plină de înțelepciune.²

Despre William Gurnall nu se știe foarte multe, această carte este dovada dragostei lui pentru Dumnezeu și Cuvântul lui. Din puținul care se știe este că s-a născut în anul 1616, în orașul Lynn, Anglia. A fost un excelent student. Ca puritan, căuta să-l servească pe Dumnezeu într-un mod pur, așa cum spune Biblia, fără să adauge sau să scoată nimic. Puritanii susțineau că omul trebuie reformat de harul lui Dumnezeu. Considerau că persoana căruia Dumnezeu îi arată milă, și-i dă iertare, trebuie să-și arate recunoștința prin trăirea unei vieți modeste și umile.

Orice creștin, așa cum are nevoie de hrană pentru corp, așa are nevoie de hrană pentru suflet. Cum susține autorul, cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu e primordială, nu putem fii creștini gata pentru ziua cea rea, pentru luptă, dacă nu suntem plini de Cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru este susținut pe tot parcursul cărții, dat fiind că această carte a fost scrisă pe baza unui text biblic. Faptul că autorul a putut să scoată atâta text și doctrină sănătoasă din câteva versicole ne arată că a fost un teolog excelent care studia neobosit Biblia, și iubea Cuvântul lui Dumnezeu.

După ce Gurnall ne spune de ce trebuie să fim gata, cu armura completă, și ne vorbește despre caracterul războiului spiritual apoi analizează profund fiecare parte a armurii: adevărul, platoșa neprihănirii, râvna Evangheliei păcii, scutul credinței, coiful mântuirii. La fiecare parte se oprește cu răbdare și dă explicații pline de înțelepciune cerească.

Scenariul acestui război este chiar sufletul omului. No există neutralitate în războiul acesta. Toată lumea este implicată în această luptă, ori pentru Dumnezeu împotriva lui Satana, ori pentru Satana împotriva lui Dumnezeu.³

Gurnall începe cu titlul, Chemarea armelor, orice creștin, ca un bun soldat nu poate merge fără arme la război. Dacă ești un soldat serios, nu cocheta cu niciuna dintre dorințele inferioare lui Hristos și cerului.⁴

Ceea ce se repetă pe parcursul cărții este necesitatea și obligativitatea creștinului de a cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu, așa vom putea știi care este armura de care avem nevoie pentru acest război spiritual și îmbrăcându-ne cu ea, să știm ce semnifică fiecare, care este rolul fiecărei părți, să putem lupta îmbrăcați și pregătiți pentru luptă, până la capăt.

Ce părere ai despre acela care iese la bătălie cu cască de bronz, spadă de lemn și scut de hârtie? Vei fii sigur că nu va putea face nimic dușmanului… doar să-l omoare de râs.⁵

Culminarea credinței este a crede ceea ce pare mai puțin probabil; și e dragoste supremă să poți suporta cu răbdare durerea, din dragoste pentru Hristos. Cu aceasta negăm rațiunea carnală care e în conflict împotriva puterii și forței lui Dumnezeu.⁶

¹Biblia, Efeseni 6:13, VDC.

²El cristiano con toda la armadura de Dios, W. Gurnall, pagina 5, traducere proprie.

³El cristiano con toda la armadura de Dios, W. Gurnall, traducere proprie, pagina 39.

⁴El cristiano con toda la armadura de Dios, W. Gurnall, traducere proprie, pagina 46.

⁵El cristiano con toda la armadura de Dios, W. Gurnall, traducere proprie, pagina 758.

⁶El cristiano con toda la armadura de Dios, W. Gurnall, traducere proprie, pagina 860.

Rebecca

Comenzaremos una nueva serie Recomendaciones de libros. En esta serie, nos enfocaremos en algunos libros que se han vuelto películas o series. Hoy nos centraremos en el Libro Rebecca.

Este libro gótico, publicado en el año 1938, escrito por la británica Daphne du Maurier, es con seguridad una lectura atípica. La autora parece que se hubiese inspirado en Cumbres borrascosas, aunque la narración es bastante distinta, los personajes y el lenguaje también, y algunos otros detalles que hacen de este libro una idea original y fantástica.

Este libro trata sobre un lugar aparte: Manderley, y una mujer aparte: Rebecca. El lugar y la mujer están estrechamente atados como nos confiesa la autora a medida que avanzamos leyendo.

Daphne du Maurier logró una ficción perfecta desde mi punto de vista. Novela llena de misterio, pero sin llegar a ser mórbida, con un lugar romantico, sin que la historia sea romántica, sino de un realismo chocante.

La narración empieza con: “Anoche soñé que había vuelto a Manderley”. Se nos habla a través de una mujer de unos 20 años sobre la cual no se nos dice muchas cosas, solo a través de los otros personajes tenemos algunas descripciones bastante cortas. Este personaje atípico se pierde en el hilo narrativo y la autora nunca desvela su nombre, solo la llama la señora de Winter después de casarse con el soltero rico y aristócrata Maxim de Winter. Entre ella y Maxim hay una diferencia de 20 años, y esto se nota en la forma como ven la vida: ella es poética, romántica, idealista, él es maduro, serio, llega hasta a parecer cruel por su realismo. Ella y él se encuentran en un hotel de Monte Carlo donde el personaje narrador acompaña a la señora Van Hopper, este era su trabajo. Allí, la inoportuna señora Van Hopper obliga prácticamente al señor de Winter a sentarse en la misma mesa con ella y su acompañante, pero lo único bueno que sale de aquello es que él y ella se conocen.

A medida que la narración avanza, el personaje anónimo pasa mucho tiempo con de Winter. Los dos hacen paseos largos juntos, ella se ilusiona y su manera ingenua de ser parece representar la razón por la cual él se interesa en ella, pero por más que intenta adentrarse en sus pensamientos, no las puede descifrar, para ella él es un total misterio y sus reacciones la hacen sentir desgraciada muchas veces. Desea tener más experiencia, más mundo. En un momento ella le pregunta directamente: “Quisiera, dije violentamente, recordando aún su risa y arrojando la discreción al viento, quisiera tener treinta y seis años y estar vestida de seda negra, con collar de perlas…Quisiera saber por qué me invita un día y otro día a salir en coche. Claro que lo hace porque me tiene lastima; ¿pero por qué me ha escogido a mí para sus buenas obras?” A lo cual él responde: “La invitó porque no va usted vestida de seda negra, ni tiene un collar de perlas, ni treinta y seis años.” (Rebeca, Daphne du Maurier, página 46.)

Hasta la petición de matrimonio es muy realista, diciéndole sin rodeos, cuáles serán sus responsabilidades y que si recibe ser su esposa su vida no cambiará tanto, solo que en lugar de acompañar a la señora Van Hopper, lo acompañará a él. Esta petición, teniendo en cuenta que no hubo una declaración de amor por medio, la sorprende en un modo desagradable, cortante. Pero cuando él le dice que se creía amado por ella, le responde ella muy directo, de nuevo: “Y te quiero, dije. Te quiero con toda mi alma. No sabes lo desgraciada que he sido; me he pasado toda la noche llorando, porque creía que no iba a verte más. Me acuerdo que cuando dije esto se echó a reír y me alargó la mano a través de la mesa. ¡Bendita seas! dijo. Un día, cuando hayas llegado a esa maravillosa edad de los treinta y cinco años que quisieras tener, te recordaré este momento y lo que acabas de decir. Y te parecerá imposible. ¡Qué lástima que tengas que crecer! (Rebeca, Daphne du Maurier, página 66.) Con esta respuesta, Maxim prueba ser más romántico, hablándole directo qué usando metáforas, diciendo prácticamente que le ofrece un compromiso duradero, que estará con ella cuando cumpla treinta y tantos años.

La narración cambia después de que ellos se casan, porque se van a vivir a Manderley, un lugar espléndido, lujoso, misterioso. Allí, la nueva señora de Winter procura enterarse de quién fue esa hermosa Rebeca, otro misterio de la vida de su nuevo esposo y allí también conoce a la señora Danvers, la nana de Rebeca.

Este libro ofrece un tiempo en el cual no quieres dejar el libro de las manos, mejor que una película, hasta mejor que la propia versión cinematográfica de esta misma historia. Rebeca es una novela especial para los amantes de ficción de misterio y gótico, donde tenemos una historia de amor aunque no se parece a una historia de amor. La descripción del lugar de la acción (Manderley) es tan real, lleno de vida propia y deseable que te transporta allí, y la manera de escribir de la autora británica te atrapa desde las primeras palabras.

Puedes adquirir el libro haciendo clic en la siguiente imagen.

Para adquirir el libro haz clic en la imagen.

Esta novela ha tenido dos adaptaciones cinematográficas. Una de ellas rodada en 1940 y en 2020.

Versión en Rumano

Recomandare de carte

Acest roman gotic, publicat în anul 1938, scris de autoarea britanică Daphne du Maurier, este cu siguranță o lectură atipică. Daphne du Maurier pare că se inspirase în La răscruce de vânturi, dar totuși narațiunea e foarte diferită, limbajul și personajele la fel, în plus câteva detalii care fac această carte o idee originală, fantastică. Pot spune că această carte, pe care am citit-o în urmă cu câteva luni, a fost una dintre puținele cărți de ficțiune care m-a impresionat în ultima vreme.

În această carte este vorba despre un loc anume: Manderley și despre o femeie anume: Rebecca. Cele două sunt strâns legate, după cum dezvăluie autoarea pe parcursul lecturii.

Daphne du Maurier a reușit o ficțiune perfectă din punctul meu de vedere. Roman plin de mister, dar totuși fără să fie morbid, cu un loc deosebit de romantic, fără ca povestea să fie romantică, de un realism izbitor.

Narațiunea începe cu fraza: „Azi-noapte am visat că m-am întors la Manderley.” Ni se vorbește printr-o femeie de vreo 20 de ani despre care nu se spun multe, doar celelalte personaje spun câte ceva despre ea, destul de vag. Acest personaj narativ atipic, se pierde printre firul narativ, iar autoarea nu-i dezvăluie numele niciodată, doar o numește doamna de Winter după ce se căsătorește cu burlacul bogat și aristocrat, Maxim de Winter. Între ea și Max de Winter e o diferență de 20 de ani, iar acest lucru e evident în modul lor de a privi viața. Ea e poetică, romantică, idealistă, el însă e matur, serios, ajunge chiar să pară crud prin realismul lui. Ea și el se întâlnesc la un hotel din Monte Carlo unde personajul narator o însoțește pe doamna Van Hopper, aceasta fiind de fapt slujba ei. Acolo, inoportuna doamnă Van Hopper, îl obligă practic pe domnul de Winter să se așeze la aceeași masă cu ea și însoțitoarea ei, dar singurul lucru bun care iese din acea întâmplare e că el și ea se cunosc.

Pe măsură ce narațiunea înaintează, personajul nostru anonim, petrece mult timp cu de Winter. Cei doi fac plimbări lungi, iar ea își face iluzii, naivitatea ei fiind ceea ce pare să cauzeze un oarecare interes pentru ea, dar oricât încearcă ea să-i pătrundă în gânduri, nu-l poate descifra, pentru ea el e un complet mister, iar reacțiile lui o face de multe ori să se simtă nenorocită pentru că nu are mai multă experiență, mai multă lume. La un moment dat îl întreabă direct: „Aș vrea, am spus violent, amintindu-mi râsul și aruncând discreția în vânt, aș vrea să am treizeci și șase de ani și să fiu îmbrăcată în mătase neagră, cu un colier de perle… aș vrea să știu de ce mă invitați zi după zi să ieșim cu mașina. Desigur că o faceți pentru că vă provoc milă; dar de ce m-ați ales tocmai pe mine pentru acest act de binefacere?” La care el îi răspunde: „Vă invit, a răspuns grav, pentru că nu sunteți îmbrăcată în mătase neagră și nu aveți un colier de perle, nici treizeci și șase de ani.¹ (Rebecca, Daphne du Maurier, pagina 46.)

Chiar și cererea în căsătorie este foarte realistă, spunându-i pe șleau care sunt atribuțiile ei, și că dacă primește să fie soția lui viața ei nu se schimba mult, doar trece din a fi însoțitoarea doamnei Van Hopper, în a fii însoțitoarea lui. Cererea aceasta, având în vedere că nu a fost nicio declarație sau dovezi de dragoste la mijloc, o surprinde într-un mod foarte tăios. Însă când acesta îi spune că a crezut că îl iubește, ea îi răspunde, foarte direct, din nou: „Te iubesc, te iubesc din toată inima. Nu știi cât de nenorocită am fost; am plâns toată noaptea pentru că am crezut că nu te voi mai vedea. Îmi amintesc că atunci când i-am spus asta, a bufnit în râs și mi-a întins mâinile peste masă. Binecuvântată să fii, a spus. Într-o zi, când vei ajunge la acea minunată vârstă de treizeci și cinci de ani pe care vrei să-i ai, îți voi aminti ceea ce tocmai mi-ai spus. Și-ți va părea imposibil. Ce păcat că trebuie să crești!” (Rebecca, Daphne du Maurier, pagina 66.)

Narațiunea se schimbă după ce cei doi se căsătoresc, deoarece se duc să trăiască la Manderley, un loc splendid, luxos și misterios. Acolo, noua doamnă de Winter, încearcă să afle cine a fost frumoasa Rebecca, un alt mister din viața noului ei soț și tot acolo o cunoaște pe doamna Danvers, dădaca Rebecăi.

Această carte oferă un timp în care nu vrei să te mai dezlipesti de aceste pagini, mai bună decât vreun film, chiar și decât propria versiune cinematografică a acestei cărți. Rebecca e un roman excepțional pentru iubitorii de ficțiune, mister și gotic, unde avem o poveste de dragoste chiar dacă nu seamănă a poveste de dragoste. Descrierea locului acțiunii (Manderley) este atât de real și plin de viață proprie, fermecat și de dorit încât ești transportat acolo, iar felul scriiturii autoarei britanice te prinde de la primele cuvinte.

VERDAD TOTAL

¿Qué es una cosmovisión? Con palabras mías es una visión de un individuo sobre todo: la vida, el mundo, la cultura, la sociedad. Verdad Total es el libro que explica en detalle este concepto.

Este libro escrito por Nancy Pearcey, desea liberar el cristianismo de su cautiverio cultural, como dice el subtítulo de la portada. Fue publicado en el año 2014 en su versión en español, y tiene como título original: Total truth: Liberating Christianity from its cultural captivity. Nancy Randolph Pearcey, ex agnóstica, es experta en Estudios de Cosmovisión en la Universidad Bíblica de Filadelfia.

Libera El Cristianismo de Su Cautiverio Cultural

Debo reconocer que me sorprendió descubrir, mientras leía el libro, que en mi mente se han colado sutilmente muchas ideas seculares y veo que en las iglesias también. Esta autora trae un material bastante completo y complejo para combatir la manera de pensar de muchos de nosotros. Pearcey escribe sobre cómo toda nuestra vida y todo lo que hacemos está vinculado a nuestra fe. Por ejemplo, ella da un ejemplo de una neófita que conoció y que “se atormentaba por aplicar su fe recién estrenada a su obra como maestra del arte. «Quiero que toda mi vida refleje mi relación con Dios», me dijo. «No quiero que mi fe se aloje en un compartimento y mi arte en otro»”¹Tenemos el dualismo sagrado/secular donde separamos nuestra fe y el trabajo o los estudios. Muchos de nosotros somos tentados, o ya caímos sin saber en esto, de tener nuestra fe en casa y afuera excluirla, callar o lo que es peor, negarla.

Yo crecí en un país donde el 80% de la población se declara cristianos ortodoxos, el resto protestantes, luteranos, católicos, ateos, agnósticos etc. Mi madre me crió llevándome a esa iglesia, y me consta que son muy conservadores.

Un día, en mis tiempos de estudiante en la universidad, la profesora de inglés nos pidió hablar de la cosa más importante en nuestras vidas. Yo vi mi oportunidad y hablé de Dios. Les dije prácticamente por qué Dios es lo más importante en mi vida. No espere las respuestas de mis compañeros. Con excepción de la profesora, quien fue neutra, y mi amiga quien se consternó al ver la actitud de los demás, todos estuvieron ofendidos de cierta manera. Mi discurso fue disecado, sin que sea un requisito de la profesora, y refutado de todas las formas posibles. Lo que me sorprendió es que en un país lleno de cristianos, reciba esta reacción. Me decían que no es posible que yo sienta eso por Dios, que yo vea así a Dios. En ese momento yo no me dí cuenta, pero ellos no percibían a Dios como a un Dios personal y lo que más les disgustó fue mi atrevimiento en traer eso a la universidad. ¿No se supone que a Dios lo dejamos en casa? Pues no.

Nancy Pearcey logró un libro de calibre, paseándose por todos los filósofos, por las otras cosmovisiones: el naturalismo científico, el materialismo, el panteísmo. También está la cosmovisión cristiana, y esta es la única cosmovisión que explica adecuadamente el mundo tal como lo experimentamos.² ¿Por qué? Porque toda cosmovisión que no se basa en la verdad bíblica acaba siendo alguna forma de reduccionismo. Al fin y al cabo, si uno no comienza con Dios, tendrá que empezar con algo menos que Dios”. ³

Vemos como la mayoría de los inconversos muchas veces contestan a nuestra evangelización con la frase: ustedes no pueden ser objetivos. Están diciendo prácticamente que ellos sí lo son. Cada persona que tiene una cosmovisión fuera del cristianismo, tiene al final su propia religión. La teoría de la evolución de Darwin, es como lo dice el título, una teoría, hace unas décadas fue refutada por la misma ciencia, en la Biblia ya estaba escrito de donde somos. Pero aún se enseña en la escuela, a pesar de que hay huecos gigantes en esa teoría. Hicieron un salto de fe en creer a ciegas lo que Darwin sostuvo, sin pruebas. Es una religión.

Muchas veces los inconversos nos tachan de ignorantes porque creemos en Dios. Aunque vivimos por fe, hay que reconocer que hasta la lógica nos muestra que hay un Dios.

La autora pasa por diferentes estudios científicos, entre ellos el más destacado, el logro de decodificar el genoma humano. Tal descubrimiento ha llevado a los científicos a reconocer que no puede ser que la evolución o la casualidad haga algo tan minucioso y complejo. “El azar no da lugar, desde luego, a información compleja, específica. El teólogo Norman Geisler ofreció una vez una graciosa ilustración: «Si usted entrara en la cocina y viera el cereal de letras derramado sobre la mesa, y leyera su nombre y su dirección, ¿pensaría usted que el gato ha derramado la caja de cereales?»”.⁴ Esto nos muestra que la ciencia no refuta la existencia de Dios, al contrario.

Con este libro se nos recuerda que nosotros como cristianos debemos vivir nuestra cristiandad todos los días en todos los ámbitos de nuestra vida, y hablar la verdad, la Palabra de Dios: la VERDAD TOTAL. Debemos saber contestar con la Palabra y entendiendo la visión de los demás del mundo, mostrarles que en verdad hay un Dios que no solo creó el mundo, sino que lo gobierna y obra en nuestra vida, es un Dios que redime.

Si deseas adquirir el libro puedes hacer click en la siguiente imagen:

Adquiere el libro haciendo clic en la imagen

¹Verdad total, Nancy Pearcey, página 37.

²Verdad total, N. Pearcey, pág. 562.

³Idem.

⁴Verdad Total, Nancy Pearcey, pág. 211,

El Conde de Montecristo

Continuamos revisando la lista de los 10 libros recomendados de la literatura clásica que deberías conocer. Ahora con el libro de El Conde de Montecristo.

“La muerte es una amiga que nos mece tan tierna como una nana o una enemiga que nos arranca con violencia nuestra alma del cuerpo”.
Alexandre Dumas

Este libro fue escrito por el escritor francés Alexandre Dumas, publicado en el año 1844, con el título original Le Comte de Montecristo. Alexandre Dumas (Dumas Davy de la Pailleterie), conocido también como Alexandre Dumas (père) el padre, es el autor francés más popular del mundo gracias a sus novelas históricas y de aventuras. Él es el autor del famoso libro Los tres mosqueteros, una novela histórica de aventuras que es ambientada en Francia bajo el gobierno de Ana de Austria.

La novela El Conde de Montecristo trata básicamente sobre la venganza. En plena juventud, enamorado y a punto de casarse con su hermosa Mercedes, Edmundo Dantes es un hombre feliz y realizado en plan profesional y personal. Todo cambia, sin embargo, cuando por envidia y maldad un compañero de trabajo, Danglars, junto con un pretendiente de Mercedes, lo denuncian como informador de Napoleón Bonaparte. Danglars fábrica la carta por la cual es acusado nuestro protagonista. Tras esta denuncia es arrestado y encerrado en el Catillo de If (Chateau D’If) donde se queda por 14 años. Allí Edmundo planea con cuidado y paciencia su venganza contra los que le destrozaron de un modo tan cruel la vida.

En esa cárcel, Edmundo se convierte en un ser sin nombre, lo llaman el número 34 (el preso con el número 34). Pero no todo es tan malo, en la cárcel conoce al abate Faria, el recluso número 27, cuya presencia hace que su vida sea un poco más dulce y le da la esperanza de poder recobrar su libertad si logra salir de la cárcel. Faria le enseña todo lo que sabe y le releva el secreto del tesoro, escondido en la isla Montecristo. Sobre Edmundo, el abate Faria dice: “Dios te mandó, para consolar al hombre que no podía ser padre y al detenido que no podía ser libre.” Entre ellos dos se da un lazo de padre e hijo, dándose el uno al otro valor y esperanza.

Este libro esta escrito con el estilo especifico de Dumas, simple e inteligente, una escritura que te atrapa desde el primer párrafo. En cada suceso, el autor logra sorprender y mantener al lector atento. Esta historia de Edmundo, aunque es sobre el deseo de venganza, el escritor transmite que con paciencia, inteligencia y esperanza, todos los planes pueden cumplirse. Gracias al estilo de escritura, los libros de Dumas pueden ser recomendados con confianza a los niños.

“Espera y confía”. Así se cierra esta famosa novela, y sobre esto trata su desarrollo.

Si deseas adquirir este libro puedes hacer clic en la siguiente imágen.

Română

Contele de Monte-Cristo

„Moartea este o prietenă care ne leagănă la fel de blând ca o doică sau un dușman care ne smulge cu violență sufletul de corp”.

Acest roman a fost scris de către autorul francez Alexandre Dumas, publicat în anul 1844, având ca titlu original Le Comte de Monte-Cristo. Alexandre Dumas (Dumas Davy de la Pailleterie), cunoscut și ca Alexandre Dumas (père) tatăl, este cel mai popular autor francez din lume făcându-se îndrăgit prin romanele sale istorice și de aventuri. El este autorul faimosului roman Cei trei mușchetari, un roman istoric de aventuri care este plasat în Franța din timpul reginei Ana de Austria.

Romanul Contele de Monte-Cristo este despre răzbunare. În plină floare a vieții, îndrăgostit și pe punctul de a se căsători cu frumoasa lui Mercedes, Edmond Dantès e un om fericit și împlinit atât pe plan profesional cât și pe plan personal. Totul se schimbă însă când din invidie și răutate un coleg de pe vasul pe care lucrează el, Danglars împreună cu un alt pretendent a Mercedesei îl denunță ca informator al lui Napoleon Bonaparte, Danglars fabricând scrisoarea prin care este acuzat protagonistul nostru. În urma acestui denunț e arestat și închis la Chateau (Castelul) D’If unde stă închis timp de 14 ani. Acolo, Edmund își plănuiește cu grijă și răbdare răzbunarea împotriva celor ce i-au distrus într-un mod atât de crud viața.

Aici în închisoare, nu mai are nici nume, în acei ani, Edmond va fi numit numărul 34. Dar nu totul e rău, în închisoarea îl cunoaște pe abatele Faria, deținutul cu numărul 27, datorită căruia viața lui s-ar putea să fie puțin mai dulce dacă reușește să evadeze din închisoare. Acest abate îl învață tot ce știe și îi destăinuie secretul comorii familiei Spada ascunsă pe insula Monte-Cristo. Despre Edmond, abatele Faria spune: „Dumnezeu mi te-a trimis, ca să-l aline, totodată și pe omul care nu putea fi tată și pe deținutul care nu putea fi liber.” Între cei doi se formează o legătură de tată și fiu, unul altuia dându-și curaj și speranță.

Această carte e scrisă în stilul specific al lui Dumas, simplu și inteligent, o scriitură care te „prinde” de la primul paragraf. La fiecare întâmplare autorul reușește să surprindă și să mențină cititorul atent. Această poveste al lui Edmund, deși e despre dorința de răzbunare, autorul transmite că prin răbdare, inteligență și speranță toate planurile au mari șanse de reușită. Datorită stilului de scriitură, cărțile lui Dumas pot fi recomandate cu încredere chiar și copiilor.

„Așteaptă și nădăjduiește”. Cu această frază se încheie acest faimos roman care-i cuprinde esența.