Comenzaremos la serie de los 10 Clásicos de la literatura universal que deberías conocer hablando de Los Miserables. Esta obra literaria fue escrita por el escritor francés Victor Hugo, con el título original Les Miserables.
Publicada en 1862, el libro trata problemas de la sociedad francesa. Se adentra en el mundo de la justicia, religión, política y claro, del amor.
Victor Marie Vicomte Hugo, fue un escritor muy querido en la Francia de su época, nació en Besançon, Francia, en el año 1802, el 26 de febrero. Fue miembro de la Academia Francesa y muy involucrado en la política. Por causa de que llamó al autoproclamado emperador de Francia traidor, fue exiliado en Belgica. Notre-Dame de Paris es otro libro escrito por él, igual de conocido que Los miserables y a través del cual pude recorrer esta famosa catedral, siendo famosa precisamente por “su culpa”.
Los Miserables de Victor Hugo
Recuerdo que escuchaba a menudo el nombre Jean Valjean en la escuela, o en ciertas películas. Cuando por fin me animé a leer este libro pude conocer a este personaje famoso. Su vida se resume al hurto de un pedazo de pan, acción que paga muy caro: 19 años de cárcel en total. Este personaje es un delincuente por robar un pan. Robar es malo, pero no es para tantos años de cárcel, además que nunca lo había hecho antes. Aquí el autor nos señala la injusticia, la justicia de los humanos no existe para los pobres, sin igualdad. Jean Valjean “de sufrimiento en sufrimiento llegó poco a poco a la convicción que la vida es una lucha y que en esta lucha él era el vencido”.
A Jean Valjean lo ayuda el obispo Bienvenu, y esto le cambia la vida. Jean Valjean se convierte en el Monsieur Madeleine, llega ser alcalde y pone las bases de un pequeño negocio en Montreuil-sur-Mer. Se convierte en alcalde solo después de cambiar su etiqueta: “Después que Monsieur Madeleine se convierte en el señor Madeleine, el señor Madeleine se convierte en alcalde”. Este se encuentra con la madre de Cosette y promete ayudarla.
Cosette es la hija de Fantine, vista en la necesidad de vender su cabello por su hija porque se queda sin trabajo. Fantine pagaba una suma de dinero para que su hija pueda vivir mejor que ella. Lo que no sabía era que la familia donde vivía su hija la trata muy mal, era la sirviente de ellos, una niña de solo cinco años.
Victor Hugo describe la historia de estos personajes y cambia la acción llevando al lector en el campo de batalla, en la batalla de Waterloo. Esta construcción del libro hizo más difícil aún la lectura porque tenía que concentrarme de nuevo y adentrarme en el mundo de otros personajes, de otro ambiente y locación de un capítulo a otro. Claro está que este autor construía en mi mente los eventos del campo de batalla unos años antes de lo que pasaba en el mundo presente de Jean Valjean.
Hasta aquí dejo el resumen del libro para no arriesgarme a arruinar la lectura de alguien diciendo demasiado. Pero tengo que decir que este libro esta repleto de expresiones en latín, como: Statu quo ante[1], hoc erat fatis[2], lux facta est[3], carpe diem[4], erudimini qui judicatis terram[5], etcétera.
Las traducciones del latín son las mismas dadas por el que tradujo el libro de la edición en el idioma rumano.
Así mismo el autor usa personajes de la mitología griega: Temis[6], Proteo[7], Andrómeda[8] entre otros. También cita a otros autores e introduce personas famosas del mundo: Juana de Arco, Simón Bolívar, Michelangelo Buonarroti y otros.
Los miserables es sin lugar a duda una delicia de libro que merece su éxito. El tiempo que invertí leyéndolo valió la pena. Lo recomiendo, es un libro que señala los problemas de la sociedad del tiempo de Hugo, este condenándolas y haciendo justicia.
Cierro con una cita del libro: “Dios sabe dónde encontrar las almas”.
Si deseas adquirir este libro realiza un click en la imagen.
[1] El estado de antes.
[2] Así estaba escrito.
[3] Y se hizo la luz.
[4] No dejes pasar el día.
[5] Atentos ustedes que deciden la suerte de la tierra.
[6] La diosa de la justicia y la equidad.
[7] Dios del mar.
[8] Princesa de Aethiopia.
Reseña en Rumano
Mizerabilii
Această capodoperă literară a fost scrisă de scriitorul francez Victor Hugo, cu titlul original Les Miserables.
Publicată în 1862 cartea tratează probleme ale societății franceze, adâncindu-ne în lumea justiției, a religiei, a politicii și desigur a dragostei.
Victor Marie Vicomte Hugo, un scriitor foarte îndrăgit de francezii din vremea lui, s-a născut în Besançon, Franța în anul 1802, pe 26 februarie. A fost membru a Academiei Franceze și foarte implicat în politică. Din cauză că l-a numit pe auto proclamatul împărat al Franței „trădător” a fost exilat în Belgia. Notre-Dame de Paris e o altă carte scrisă de el, la fel de cunoscută ca Mizerabilii și prin care am putut străbate acea faimoasă catedrală, fiind faimoasă tocmai „din cauza” lui.
Îmi aduc aminte că auzeam des numele de Jean Valjean ori la școală, ori în anumite filme. Când în sfârșit m-am încumetat să citesc această carte am făcut cunoștință cu acest personaj faimos. Viața lui se rezumă la furtul unei bucăți de pâine, faptă pe care o plătește foarte scump : cu 19 ani de închisoare. Deci acest personaj e un tâlhar pentru că a furat o pâine. A fura e rău, dar pedeapsa nu e de 19 ani, personajul fiind și fără antecedente. Aici autorul ne semnalează nedreptatea, justiția oamenilor nu care nu există pentru cei săraci, fără egalitate. Jean Valjean „din suferință în suferință, ajunsese puțin câte puțin la convingerea că viața e o luptă și că în această luptă el era cel învins.”
Pe Jean Valjean îl ajută episcopul Bienvenu, iar aceasta îi schimbă viața. Jean Valjean devine moș Madeleine și începe o mică afacere care prosperă în Montreuil-sur-Mer. Acesta după devine primar și așa o cunoaște pe mama Cosettei. Îi promite acesteia că o va ajuta pe fiica ei. Dar devine primar doar după ce i se schimbă eticheta, cum spune autorul: După ce moș Madeleine devenise domnul Madeleine, domnul Madeleine devenise domnul primar.
Cosette este fiica Fantinei, nevoită să-și vândă părul pentru fetița ei deoarece a rămas fără slujbă. Fantine plătea în fiecare lună o sumă de bani pentru ca fetița ei Cosette să trăiască mai bine decât ea. Ceea ce nu știa ea, e că familia la care locuia fetița o trata foarte urât, era servitoarea lor de numai cinci anișori.
Victor Hugo descrie povestea acestor personaje și schimbă acțiunea ducând cititorul pe front, în bătălia de la Waterloo. Această construcție a cărții a făcut și mai dificilă lectura deoarece trebuia să îmi setez mintea și să mă adâncesc în lumea altor personaje, altui ambient și locație de la un capitol la altul. Desigur acest autor e indiscutabil, îmi zugrăvea în mintea-mi ce se întâmpla pe front câțiva ani înainte a ceea ce se întâmpla în lumea prezentă a lui Jean Valjean.
Până aici las rezumatul cărții ca să nu risc să stric lectura cuiva spunând prea multe. Dar trebuie să spun că această carte e înțesată cu expresii în latină. Expresii ca: Statu quo ante[1], hoc erat fatis[2], lux facta est[3], carpe diem[4], erudimini qui judicatis terram[5] etc. Traducerile din latină sunt chiar cele date de cel sau cea care a tradus cartea din ediția respectivă în limba română.
De asemenea autorul folosește personaje din mitologia greacă: Themis[6], Proteu[7], Andromeda[8] printre altele. Totodată citează alți autori și introduce persoane faimoase ale lumii, cum ar fi: Ioana d’Arc, Simón Bolivar, Michelangelo Buonarroti și alții.
Mizerabilii fără îndoială e o delicatesă de carte care-și merită succesul. Citirea acestei cărți a meritat timpul investit, înapoindu-mi cunoștințe. O recomand cu cel mai mare drag, e o carte care semnalează problemele societății din timpul lui Hugo, acesta condamnându-le și făcând dreptate.
Închei cu un citat din carte: „Din fericire Dumnezeu știe unde să găsească sufletele.”
[1] Starea de dinainte.
[2] Așa a fost scris.
[3] Și se făcu lumină.
[4] Nu lăsa să treacă ziua.
[5] Luați aminte, voi care hotărâți soarta pământului.
[6] Zeița dreptății.
[7] Bătrânul mării.
[8] Prințesă din Aethiopia.