Hemos finalizado con la lista de los 10 libros recomendados de la literatura clásica que deberías conocer con uno de mis favoritos, Don Quijote de la Mancha.
Recomendación de libro
Este famoso libro, que logró cumplir casi mitad de milenio de existencia, fue escrito por el español Miguel de Cervantes Saavedra. Cervantes nació en el año 1547, en Alcalá de Henares, España. Con el título original El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha, pero conocido en español como el Quijote, se publicó en dos partes, la primera en el año 1605 y la segunda diez años más tarde, con el título Segunda parte del ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha. Es considerado el libro más leído del mundo después de la Biblia.
Todos conocemos la historia de un tal Quijote, un hombre flaco y loco que luchó con los molinos, escena que aparece al principio del libro, representando la primera aventura al lado de Sancho Panza. A estos molinos nuestro caballero los da por gigantes.
Alonso Quixada “un hidalgo de los lanza astillero, adarga antigua, rocín flaco y galgo corredor”. (Don Quijote de la Mancha, Miguel de Cervantes, página 27.), de unos cincuenta años que vive con su sobrina y el ama de casa, en un lugar dentro de la región La Mancha. En la primera parte de la novela tenemos dos salidas del caballero andante don Quijote, la primera salida la hace solo, en la segunda está en la compañía de su escudero fiel Sancho Panza. La tercera salida está en la segunda parte del libro.
Alonso Quixada cambia su nombre, digno de un caballero andante, se hace llamar don Quijote de la Mancha, nombre que usa para presentarse desde ahora en adelante, olvidando su nombre verdadero y bajo el cual le conocerán los demás personajes nuevos. A nuestro personaje le gustan mucho los libros de caballería, le gustaban tanto que creía que esos personajes eran reales y como dice el autor: “Con estas razones perdía el pobre caballero el juicio, y desvelábase por entenderlas y desentrañarles el sentido”. (Don Quijote de la Mancha, Miguel de Cervantes, página 29)
Después de la primera salida como caballero andante donde se mete en problemas, se aloja en una venta la cual toma como castillo. Allí se encuentra a un vecino, Pedro Alonso, a quien don Quijote tomó como personaje de uno de sus libros de caballería. Este está ahora seguro de la locura de su vecino y lo lleva a su casa. Aquí se desarrolla una ceremonia especial donde el cura, el barbero y su sobrina se unen para clasificar los libros de la bonita biblioteca de Quijote, libros que según ellos le causaron esta desgracia, el mal de su cabeza. Ciertos libros deciden quemar, a otros les rompe algunas hojas que pueden llegar a ser peligrosas, y se guardan para ellos algunos libros. Encontrando en la biblioteca, libros de poesía, el cura quiere perdonarlos de la hoguera, pero la sobrina de nuestro Quijote opina distinto: “¡Ay, señor! —dijo la sobrina—, bien los puede vuestra merced mandar quemar como a los demás, porque no sería mucho que, habiendo sanado mi señor tío de la enfermedad caballeresca, leyendo éstos se le antojase de hacerse pastor y andarse por los bosques y prados cantando y tañendo, y, lo que sería peor, hacerse poeta, que según dice es enfermedad incurable y pegadiza.”
(Idem, pág. 66).
Acaba esta escena y don Quijote pregunta por sus libros diciendo que si los habrá llevado el diablo, a lo cual la sobrina responde diciendo que no fue el diablo sino que un encantador. Claro que él cree esto y luego emprende su segunda salida, esta vez acompañado de fiel escudero Sancho Panza. A Sancho le promete como pago por ser su escudero, el gobierno de una isla. Sobre sus aventuras no me alcanzarian las palabras para escribir, el libro es muy voluminoso, la edición en español que yo leí, tiene 1106 páginas.
Las aventuras de don Quijote son numerosas y con muy buen sentido del humor. Cada lector se puede imaginar a un hombre delgado, encima de su caballo Rocinante, vestido con su armadura y luchando con ovejas o echándose encima de una estatua de la madre de Jesús dándola como una doncella en apuros. El personaje dice que se asemeja con los personajes de los libros de caballería, comparándose siempre con ciertos caballeros ficticios. Como cualquier caballero andante, don Quijote tiene una mujer que ama, obra de su mente, por nombre Dulcinea del Toboso, a quien le dedica poesías.
Escrito hace algunos siglos, es un todo reto leer este libro. El lenguaje es arcaico, distinto, complejo y original lo que lo hace especial, lleno de expresiones en latin, de referencia a personajes de la mitología griega u obras literarias del tiempo del autor.
En la España de entonces nace don Quijote, un personaje que está convencido que las cosas de su mente son verídicas, y está decidido a cumplir con su propósito: de ayudar a los débiles, de hacer justicia, de ayudar a las doncellas que no se pueden defender solas. A medida que nos adentramos en la acción nos damos cuenta que don Quijote en su locura, enreda las cosas y ve castillos, doncellas, enemigos y encantamientos en todos lados. Esto le trae muchos problemas y aventuras, muchas veces provocando la furia de los peregrinos que se encuentra, y la manifestación de esta en luchas de las cuales don Quijote, Sancho y hasta Rocinante y el rucio no quedan bien parados.
Don Quijote es un clásico que no decepciona y paga de lleno el tiempo invertido en su lectura. Es sin duda un personaje extraordinario y nunca antes (o después) visto, este Quijote de Cervantes.
Para adquirir el libro puedes hacer click en la siguiente imagen.
Recomandare de carte
Această carte faimoasă, care a reușit să împlinească aproape jumătate de mileniu de existență, a fost scrisă de spaniolul Miguel de Cervantes Saavedra. Cervantes s-a născut în anul 1547, în Alcalá de Henares, Spania. Cu titlul original El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha, dar cunoscută în spaniolă ca el Quijote, s-a publicat în două părți, prima parte în anul 1605 iar a doua zece ani mai târziu, cu titlul Segunda parte del ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha. E considerată cartea cea mai citită din lume, după Biblie.
Cu toții cunoaștem povestea unui anume Quijote, un om slab și nebun care s-a luptat cu morile, scenă care apare la începutul cărții, reprezentând prima aventură alături de Sancho Panza. Pe aceste mori le dă drept giganți.
Alonso Quixada, e un bărbat de vreo cincizeci de ani care locuiește cu nepoata sa și menajera (el ama) cum s-ar spune în zilele noastre, într-o localitate oarecare din regiunea La Mancha. În prima parte a romanului avem două ieșiri a cavalerului don Quijote, la prima ieșire este singur, iar a doua în compania scutierului lui fidel, Sancho Panza. A treia ieșire și ultima are loc în partea a doua a romanului.
Alonso Quixada își schimbă numele, demn de un nume de cavaler rătăcitor, își spune don Quijote de la Mancha, nume pe care-l folosește ca să se prezinte de aici înainte. Lui îi plăcea mult cărțile cavalerești, aceste romane au ajuns să-i placă așa de mult încât credea că personajele sunt reale, și după cum spune autorul, ”cu aceste povești își pierdea bietul cavaler judecata„. (Traducere proprie din original, Don Quijote de la Mancha, M. de Cervantes, pag. 29.)
După prima ieșire ca și cavaler rătăcitor unde se bagă în probleme, poposește la o pensiune pe care o dă drept castel. Acolo îl întâlnește un vecin de-al lui, Pedro Alonso, pe care don Quijote îl ia drept un personaj din romanele sale cavalerești. Acesta este acum sigur de boala mintală a vecinul său și-l duce acasă. Aici se desfășoară o ceremonie cu totul specială, unde preotul de acolo, bărbierul și nepoata lui se unesc în a clasifica cărțile care i-au cauzat această nenorocire. Pe unele le ard, altora le rup foi întregi iar pe altele și le însușesc. Găsesc în biblioteca lui câteva cărți de poezie, pe care preotul vrea să le cruțe, însă nepoata lui don Quijote se opune: ”puteți să le ardeți ca pe celelate, pentru că nu ar lipsi mult ca, însănătoșit domnul meu, unchiul de această boală cavalerească, citind aceste cărți să îi vină dorința să se facă păstor, și să deambuleze prin păduri și câmpii fredonând și cântând la un instrument sau mai rău de atât, să se facă poet, care e precum se spune, boală incurabilă și molipsitoare”. (Idem, pag. 66.)
După această ispravă, don Quijote întreabă de cărți pe care crede că le-a luat diavolul, la care nepoata lui îi răspunde că nu diavolul a fost, ci un vrăjitor. Desigur, acesta o crede și pleacă în a doua ieșire ca și cavaler, de această dată însoțit de scutierul lui. Acestuia don Quijote îi promite o insulă ca răsplată, și el să-i fie guvernator. Despre aventurile lor nu mi-ar ajunge cuvintele să vorbesc, romanul este extins, ediția în original pe care am citit-o eu, are 1106 pagini.
Aventurile lui don Quijote sunt numeroase și amuzante. Fiecare cititor își poate imagina un om slab, purtând o armură, care seamănă cu mârțoaga lui, pe nume Rocinante, la fel de slăbănog. Protagonistul își găsește asemănare cu diferite personaje din cărțile cavalerești. Ca orice cavaler rătăcitor (caballero andante) don Quijote are o iubită a inimii lui cărei îi dedică poezii și plângeri, făurită de imaginația lui cu cele mai alese însușiri, cu numele Dulcinea del Toboso.
Scrisă în urmă cu sute ani, acest roman reprezintă o provocare.
Limbajul e arhaic, diferit, original și complex, ceea ce îl face să sune rafinat, plin de expresii în latină și referiri la personaje din mitologia greacă sau opere literare din vremea autorului. În Spania de atunci a luat naștere Quijote, un personaj convins că lucrurile din mintea lui sunt aievea și e decis să își îndeplinească nebunia, să-i apere pe cei slabi și să facă dreptate, să vină în ajutorul domnișoarelor tinere (doncella) care nu se pot apăra singure; până-n pânzele albe. Pe parcursul romanului ne dăm seama însă că don Quijote încurcă lucrurile, iar dorința și nebunia lui de a ajuta ca un bun cavaler rătăcitor, îl face să vadă castele, prințese și vrăji peste tot. Aceasta fiind și cauza multelor probleme și încurcături în care se bagă, adesea provocând de multe ori furia trecătorilor și manifestarea acesteia în lupte din care de multe ori don Quijote, Sancho și chiar Rocinante se aleg cu răni dureroase.
Don Quijote este un clasic care nu dezamăgește și răscumpără din plin timpul investit în citirea lui. Este fără îndoială un personaj nemaipomenit și nemaiîntâlnit, acest Quijote al lui Cervantes.
