Todas las familias felices se parecen una a la otra. Cada familia infeliz, sin embargo, es infeliz a su manera. [1]

Anna Karenina

Así empieza esta obra literaria que tiene por titulo el nombre de su protagonista. Esta cita sobre la familia no es casual, pues sobre esto escribe el autor, sobre la familia de Anna, la cual desprecia, y la otra que construye sobre las ruinas de la primera. Pero esto viene con un precio.

Este es el segundo libro de la serie de 10 Clásicos de la literatura universal que deberías conocer. En la anterior reseña hablamos del libro de Victor Hugo Los Miserables y hoy revisaremos el libro Anna Karenina.

Este libro escrito por Leo Tolstoi es publicado por primera vez en formato de libro en el año 1878. Hasta entonces, el autor lo publicaba en folletos, repartido en varias partes.

Ana Karenina
Edición de 1978

Lev Nikolaievich Tolstoy nació en el año 1828 en el Imperio Ruso. Es uno de los más importantes autores del mundo. Sus libros de más notoriedad son Anna Karenina y Guerra y Paz. De sus ideas filosóficas y religiosas nació el movimiento social llamado movimiento tolstoyano.

            Este libro se concentra más en los problemas internos de los personajes, construyéndoles un complejo carácter. Anna, el personaje principal es una mujer casada con el alto funcionario Alexei Karenin, con el cual tiene una vida tranquila, y tienen un hijo. Como contraste tenemos otra familia, la de Levin con Kitty, que pintan el cuadro de la nobleza rural, vida simple y armoniosa.

Contexto de la historia Anna Karenina

            Anna, una esposa que desprecia a su marido, aparentemente insensible, callado y frío según lo juzga ella. Se enamora de Vronski, los dos tienen una relación aunque Anna esta casada. El silencio de su esposo a pesar de estar enterado sobre el adulterio de su mujer, llena de rabia a Anna.

Ana Karenina con su hijo por Mijaíl Vrúbel
Ana Karenina con su hijo por Mijaíl Vrúbel

            ¿Que siente cuando habla tan tranquilo? … ¿qué hombre con emociones podría aguantar vivir bajo el mismo techo con su esposa que pecó? Ella quisiera que él desee matarla, con tal de no ser tan indiferente. Este comportamiento de Alexei en vez de tranquilizarla la consume y aunque su marido nunca le dice nada, ella sola se consume, su conciencia se transforma en su verdugo. Igual que Dostoievski en El Idiota, el autor deja el personaje principal víctima de su propia consciencia, un castigo mucho peor que la cárcel. Anna hubiese querido que su esposo atente contra su vida para que sienta que recibe un castigo adecuado a su pecado, pero su tranquilidad la acusa y la hace sentirse más culpable, por eso deja a su marido e hijo y empieza a hacer su vida con su amante, el Conde Vronski. Su vida, aunque se suponía que debería de ser lo que ella deseaba, empieza a desmoronarse por sus remordimientos.

Ana Karenina por Alekséi Kólesov
Ana Karenina por Alekséi Kólesov

            Vronski, a pesar de decir que la ama se ve sin poder frente a lo que le pasa a Anna, hasta indiferente. No tengo culpa de nada pensaba Vronki. Si quiere castigarse, tant pis pour (peor para ella, francés).

            Tanto crece su culpa que empieza a preguntarse quien es ella, porque ya no se reconoce. ¿Quien es esta? Pensaba Anna, mirándose al espejo y viendo un rostro encendido, con unos ojos brillado extrañamente que la miraban con susto.

            Del otro lado de la historia vemos a Levin y Kitty que construyen una vida armoniosa en su hacienda. Su vida basada en amor y fidelidad es un contraste bastante distinto con la otra familia del libro.

Conclusión de la Reseña de Anna Karenina

Esta obra literaria construye el perfil psicológico de cada personaje con todos los detalles, y nosotros los lectores podemos vivir y juzgar los personajes en base a lo que hacen o piensa.

Leo Tolstoi es sin duda un genio de la creación de los personajes reales a través de la reproducción de sus inquietudes y del mundo que los rodea. Anna Karenina, lectura recomendada, puede estar al frente de la lista de los 100 libros que hay que leer.

Si deseas adquirir el libro de Anna Karénina lo puedes haciendo click en la siguiente imagen.

Ana Karenina libro

[1] Todas las citas de este artículo son traducciones propias del libro en cuestión del idioma rumano.

Română

Toate familiile fericite seamănă una cu alta. Fiecare familie nefericită însă, e nefericită în felul ei.

Cu acest citat despre familie începe acest roman care drept titlu numele personajului principal. Ce-i drept despre familie este vorba aici, despre cea pe care o are Anna Karenina și pe care o disprețuiește, și cea pe care o întemeiază pe ruinele celeilalte. Dar acest lucru vine cu un preț.

Această carte, scrisă de Lev Tolstoi a fost publicată în format de carte în anul 1878. Până atunci autorul a publicat cartea în foiletoane, împărțită în mai multe părți.

Lev Nikolaievich Tolstoy, s-a născut în anul 1828 în Imperiul rus. Este unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii. Cele mai faimoase romane ale lui fiind Anna Karenina și Război și pace. Din ideilor sale filozofice și religioase s-a înființat mișcarea socială numită tolstoism.

Acest roman se concentrează mai mult pe probleme lăuntrice ale personajelor, construindu-le un caracter complex. Anna, personajul principal e o femeie căsătorită cu înaltul funcționar Alexei Karenin,  alături de care duce o viață liniștită și au împreună un fiu. În contrast cu familia lor avem o alta, pe Levin și Kitty, care înfățișează nobilimea rurală, viața simplă și armonioasă.

Anna, o soție care își disprețuiește soțul, aparent insensibil, tăcut și rece. Se îndrăgostește de Vronski, cei doi au relație deși Anna e căsătorită. Tăcerea soțului ei deși știe despre adulterul ei, o umple de mânie pe Ana.

Ce simte oare când vorbește așa de liniștit?… ce om cu simțire ar putea răbda să locuiască în aceeași casă cu soția sa care a păcătuit? Ar fi vrut ca acesta să vrea să o omoare, doar să nu stea indiferent. Acest comportament al lui Alexei în loc să o liniștească are menirea să o consume, iar deși soțul ei niciodată nu-i spune nimic, ea singură se consumă, conștiința ei transformându-se în propriul călău. La fel ca Dostoievski în Idiotul, autorul lasă personajul principal victimă propriei conștiințe, care e o pedeapsă mult mai grea decât închisoarea. Anna ar fi vrut ca soțul să atenteze asupra vieții ei ca să simtă că primește o pedeapsă pe măsura păcatului ei, dar liniștea lui o acuză și o face să se simtă și mai vinovată, fapt pentru care își abandonează soțul și copilul și se duce să trăiască cu amantul ei, Contele Vronski. Viața lor, deși se presupune că ar fi trebuit să fie ceea ce și-a dorit Anna, începe încet să fie zdruncinată de mustrările ei de conștiință.

Vronski deși spune că o iubește se vede neputincios, chiar indiferent. Nu sunt vinovat cu nimic față de ea se gândi Vronski. Dacă vrea să se pedepsească , tant pis pour elle (din lb. franceză, cu atât mai rău pt. ea).

Într-atât crește vina în cunoștința ei încât începe să se întrebe la nesfârșit cine e ea, pentru că nu se mai recunoștea. Cine-i asta? Se gândi Anna, uitându-se în oglindă și văzând o față aprinsă, cu niște ochi strălucind straniu, care o priveau cu spaimă.

De cealaltă parte a poveștii îi vedem pe Levin și Kitty care își construiesc o viață armonioasă la moșia acestuia. Viața lor bazată pe dragoste și fidelitate face un contrast foarte diferit cu cealaltă familie din roman.

Cartea aceasta construiește profilul psihologic al fiecărui personaj cu toate detaliile iar noi putem să trăim și să judecăm personajele pe baza a ceea ce fac sau gândesc. Lev Tolstoi e fără îndoială un geniu al făuririi de personaje ce par reale prin reproducerea frământărilor și a lumii care le înconjoară.

Anna Karenina, lectură recomandată, poate face parte din lista celor 100 de cărți pe care trebuie să le citim.

mm

Author Georgia Blidar

Rumana de nacimiento, pero peregrina en esta tierra. Soy apasionada por la lectura y me gusta escribir, el idioma rumano es mi lengua materna pero escribiré en español, uno de los cinco idiomas provenientes del latín. De profesión soy periodista así que desde aquí comenzaré a comunicar lo que la Gracia de Dios nos permita compartir.

More posts by Georgia Blidar

Leave a Reply